Petre Țuțea și poporul lui de idioți, de la facerea lumii la prezentul nostru

                          Lumea toată, oamenii și celelalte viețuitoare, plantele vii, uscate sau putregai, plasma solară devenită magma vulcanică ulterior transformată în piatră și acea mare diversitate de minereuri, o cunoaștem ca fiind nu numai terestră din care la origini avem pe Adam și pe Eva ca dar de la Dumnezeu ce se plictisea de singurătate, dar s-a ajuns la univers, toți contemporanii din toate timpurile acceptînd prin reprezentanții lor indiferent de zeitățile divinizate de fiecare în parte că în privința facerii lumii există o singură versiune care se poate demonstra fizic și chimic pe baza unor parametri aritmetici, algebrici, geometrici, trigonometrici bine determinați în timp și spațiu. Este vorba, deci, de o convenționalitate unanim acceptată că existența e un fenomen rational construit de o singură putere pe care o datorăm celui pe care oamenii l-au numit Dumnezeu cel Atotcunoscător, fie de la acea întîmplare numită Big Bang, de ale cărei bariere mintea omului nu cred că va mai putea trece, fie de o forță și mai puternică care ar presupune existența și a altor lumi dincolo de sistemul nostru solar. Dacă soarele va fi etern și Dumnezeul nostru tot nemuritor va fi, important pare a fi faptul că existăm și-ar trebui să ne bucurăm toți de acest dar. Pîna la apariția lui Isus Cristos în anul 3 înaintea erei noastre, fenomen demonstrat și astronomic în ce privește schimbarea lumii după noi criterii ale cunoașterii în conformitate cu speranțele tuturor către mai bine pentru toți, aspirațiile au devenit atît de nelimitate că oamenii ar putea renunța la bunuri de mare preț și desfrîu pentru a dobîndi și viața veșnică. Iată, dar, rațiunea mîntuirii prin Isus Cristos! Voi reveni căci doar filozofînd nu pot trăi nici măcar de azi pe mîine, așa că voi pleca precum capra măcar după „mălăieș în călcăieș” și-un drob de sare dacă pe bălaia o voi găsi înțărcată după ce a mîncat și toate frunzele...  Am revenit! Statul a apărut ca entitate în urmă cu 6.000 de ani. Anumite comunități ce vorbeau aceeași limbă și ocupau un anumit teritoriu au convenit sisteme de apărare și protecție împotriva vrăjmașilor din exterior, dar și pentru păstrarea spiritului comunitar în interior, statul fiind de fapt un cod de legi unanim acceptat de reprezentanții micilor așezări, tîrguri, orașe, cetăți, ca parteneri supuși unui conducător numit initial rege, un fel de Dumnezeu pe pămînt pe înțelesul prostimilor și mijlocitorul tuturor către marea Împărăție a lui Dumnezeu din ceruri pentru cei învățați. Acest aspect nu poate fi contestat nici de cea mai primitivă organizare gintală care ar putea fi descoperită azi ori în cîteva decenii din viitor pe pămînt. Deci să clarificăm bine noțiunea de stat pornind de la statornicia lui prin lege și nu cumva să divagăm precum Ludovic al IV-lea ce și-a arogat și calitatea de stat ca muritor precum orice om de rind. Statul este etern, reprezentanții statului sunt muritori, sunt niște funcționari vremelnici care pot da sens vieții pașnice ori pot ștrangula progresul. Accept orice critică, dar vreau să ne lămurim acum și pentru totdeauna, că o astfel de sinteză nu veți găsi altundeva. Din practica mea de om, tînăr maturizat în cîteva luni de serviciu militar, am simțit că devin responsabil pentru viața a peste 100-120 de oameni din trupă și ofițerime. Imi însușisem regulamentele militare, dar în astfel de regulamente nu e loc de omenie, ci doar de literă de lege, rațiunea primează sentimentului, Dumnezeu înseamnă tărie de caracter. Actele de bravura se pot solda cu avansări ori cu sentințe crîncene date de Curtea Marțială, dar pînă acolo toți cei ce participă la o astfel de convenție sub jurămînt nu pot fi toți la unison că nu toți suntem la fel, dar ne putem ajuta reciproc măcar prin respectarea regulilor de bună-credință ce se dobîndește doar prin puterea exemplului personal de bună-creștere. Etapele consolidării propriei mele conștiințe au fost trei: in perioada de 60 de zile ca recrut am perceput asuprirea și abuzurile, în perioada de 180 de zile am învățat ce înseamnă să fii părinte pentru niște frați total dezbinați iar în cele 240 de zile de exercițiu militar deplin am aplicat totul. Dacă mi-ar fi plăcut și fata maiorului Balica de la Biroul Front poate că eu l-aș fi amenințat pe Ceaușescu prin 1978 „ să se lase la vatră”! Intrarea Mișcării Legionare în politică a fost o decizie de avarie că de-aveam oameni de caracter și buni români nu se ajungea în niciun fel la compromis cu sovietele create de Lenin și perfecționate de Stalin pînă la Monica Luisa Macovei, Lidia Doina Stanciu ori Laura Codruța Lascu! Ăsta este poporul de idioți la care face referire în viitor marele filozof, săracul Petre Țuțea! Jos cu astfel de jigodii și javre că dispărem ca națiune iar ca popor n-am mai avea rațiune...