Puterea și cultura

Puterea cuvântului nu se rezumă doar la onoare, nici la bani. Dumnezeu circulă printre oameni și trăiește ca un om obișnuit, transpiră, aspiră și inspiră, gândește! Hopa! De la cuvânt a ajuns la gând! Mi-am propus să vă învăț pe toți să gândiți. Vă trebuie o secundă! Priviți în sus, priviți la vîrfurile picioarelor și decideți prima mișcare cântărind fiecare literă din cuvânt. Atât pentru azi, mâine vă veți întâlni cu alt om, nu veți mai fi cel de ieri. Experimentați. Mie mi-au trebuit 30 de ani ca autodidact, pe voi aș putea să vă învăț în timp record, nu vă trebuie, nici voință, nici credință, nici ambiție, doar să fii atent ce gând îți încolțește-n minte, poți să-i dai curs, poți să-l sugrumi, te-ai deșteptat, nu e suficient, trebuie să te scoli din pat să treci la acțiuni normale ce țin de tine, de familie, de sporirea avutului tău fără să depășești granițele teritoriului tău. Dacă-ți prisosește o pâine n-o da primului cersetor, dă un SMS către o fundație serioasă. Nu îndemn la ură și să aveți mare grijă că în afară de cei apropiați ție, inclusiv cei din relațiile de muncă, nimeni nu vă iubește, omul, animalul, planta, iubește doar pe cel de pe urma căruia capătă un plus de bucurie în viață. Nu sunt un credincios fanatic, dar cred că totul datorăm unei puteri de neimaginat, despre care noi românii am învâțat de la strămoși să o numim Dumnezeu. Doamne-jută!

Petre Țuțea și poporul lui de idioți, de la facerea lumii la prezentul nostru

                          Lumea toată, oamenii și celelalte viețuitoare, plantele vii, uscate sau putregai, plasma solară devenită magma vulcanică ulterior transformată în piatră și acea mare diversitate de minereuri, o cunoaștem ca fiind nu numai terestră din care la origini avem pe Adam și pe Eva ca dar de la Dumnezeu ce se plictisea de singurătate, dar s-a ajuns la univers, toți contemporanii din toate timpurile acceptînd prin reprezentanții lor indiferent de zeitățile divinizate de fiecare în parte că în privința facerii lumii există o singură versiune care se poate demonstra fizic și chimic pe baza unor parametri aritmetici, algebrici, geometrici, trigonometrici bine determinați în timp și spațiu. Este vorba, deci, de o convenționalitate unanim acceptată că existența e un fenomen rational construit de o singură putere pe care o datorăm celui pe care oamenii l-au numit Dumnezeu cel Atotcunoscător, fie de la acea întîmplare numită Big Bang, de ale cărei bariere mintea omului nu cred că va mai putea trece, fie de o forță și mai puternică care ar presupune existența și a altor lumi dincolo de sistemul nostru solar. Dacă soarele va fi etern și Dumnezeul nostru tot nemuritor va fi, important pare a fi faptul că existăm și-ar trebui să ne bucurăm toți de acest dar. Pîna la apariția lui Isus Cristos în anul 3 înaintea erei noastre, fenomen demonstrat și astronomic în ce privește schimbarea lumii după noi criterii ale cunoașterii în conformitate cu speranțele tuturor către mai bine pentru toți, aspirațiile au devenit atît de nelimitate că oamenii ar putea renunța la bunuri de mare preț și desfrîu pentru a dobîndi și viața veșnică. Iată, dar, rațiunea mîntuirii prin Isus Cristos! Voi reveni căci doar filozofînd nu pot trăi nici măcar de azi pe mîine, așa că voi pleca precum capra măcar după „mălăieș în călcăieș” și-un drob de sare dacă pe bălaia o voi găsi înțărcată după ce a mîncat și toate frunzele...  Am revenit! Statul a apărut ca entitate în urmă cu 6.000 de ani. Anumite comunități ce vorbeau aceeași limbă și ocupau un anumit teritoriu au convenit sisteme de apărare și protecție împotriva vrăjmașilor din exterior, dar și pentru păstrarea spiritului comunitar în interior, statul fiind de fapt un cod de legi unanim acceptat de reprezentanții micilor așezări, tîrguri, orașe, cetăți, ca parteneri supuși unui conducător numit initial rege, un fel de Dumnezeu pe pămînt pe înțelesul prostimilor și mijlocitorul tuturor către marea Împărăție a lui Dumnezeu din ceruri pentru cei învățați. Acest aspect nu poate fi contestat nici de cea mai primitivă organizare gintală care ar putea fi descoperită azi ori în cîteva decenii din viitor pe pămînt. Deci să clarificăm bine noțiunea de stat pornind de la statornicia lui prin lege și nu cumva să divagăm precum Ludovic al IV-lea ce și-a arogat și calitatea de stat ca muritor precum orice om de rind. Statul este etern, reprezentanții statului sunt muritori, sunt niște funcționari vremelnici care pot da sens vieții pașnice ori pot ștrangula progresul. Accept orice critică, dar vreau să ne lămurim acum și pentru totdeauna, că o astfel de sinteză nu veți găsi altundeva. Din practica mea de om, tînăr maturizat în cîteva luni de serviciu militar, am simțit că devin responsabil pentru viața a peste 100-120 de oameni din trupă și ofițerime. Imi însușisem regulamentele militare, dar în astfel de regulamente nu e loc de omenie, ci doar de literă de lege, rațiunea primează sentimentului, Dumnezeu înseamnă tărie de caracter. Actele de bravura se pot solda cu avansări ori cu sentințe crîncene date de Curtea Marțială, dar pînă acolo toți cei ce participă la o astfel de convenție sub jurămînt nu pot fi toți la unison că nu toți suntem la fel, dar ne putem ajuta reciproc măcar prin respectarea regulilor de bună-credință ce se dobîndește doar prin puterea exemplului personal de bună-creștere. Etapele consolidării propriei mele conștiințe au fost trei: in perioada de 60 de zile ca recrut am perceput asuprirea și abuzurile, în perioada de 180 de zile am învățat ce înseamnă să fii părinte pentru niște frați total dezbinați iar în cele 240 de zile de exercițiu militar deplin am aplicat totul. Dacă mi-ar fi plăcut și fata maiorului Balica de la Biroul Front poate că eu l-aș fi amenințat pe Ceaușescu prin 1978 „ să se lase la vatră”! Intrarea Mișcării Legionare în politică a fost o decizie de avarie că de-aveam oameni de caracter și buni români nu se ajungea în niciun fel la compromis cu sovietele create de Lenin și perfecționate de Stalin pînă la Monica Luisa Macovei, Lidia Doina Stanciu ori Laura Codruța Lascu! Ăsta este poporul de idioți la care face referire în viitor marele filozof, săracul Petre Țuțea! Jos cu astfel de jigodii și javre că dispărem ca națiune iar ca popor n-am mai avea rațiune...

Legătura

Trecut-au anii și-am uitat c-atunci, cînd rămăsesem singur, mă judecasem întîi pe mine. Eram conștient de greșelile mele, și cu toate prostiile pe care le săvîrșisem, faptul că ajunsesem să-mi împlinesc visul de-o viață, doar prin munca mea, anume că obținusem un post în Germania Federală, unde aram plătit în valută forte necesară achiziționării unui apartament în capital, nu-mi puteam explica de ce mie mi s-a acordat atîta libertate. Ajunsesem să mă consider precum Isus că nu făcusem rău nimănui. Descoperisem o cale prin care exportul de produse se putea diversifica nu numai extensiv prin lărgirea nomenclatorului ci intensive printr-un salt uriaș al valorificării prin diversificarea clienților externi pe cele trei verigi; reprezentanții în calitate de comisionari, importatorii și industriașii care achiziționau partizi mari pentru prelucrare sau distribuire direct pe piața lor internă și pe alte piețe, și cea de-a treia categorie vănzarea cu amănuntul în piața externă coordonate de societățile mixte româno-străine înregistrate în țările respective, cale nedesțelenită pînă la mine. La prima încercare, cînd am reușit un contract de două milioane de dolari cu Întreprinderea Textilcommerz din RDG, pe Condițiile Generale de Livrare CAER, totul a mers ca ceasul. Eram primul roman ce semnasem și derulasem un astfel de contract. N-a fost doar meritul meu, dar eu m-a ocupat de negociere și de derulare. Deasemenea, deschiderea unui magazine de vînzare cu amănuntul în mijlocul pieții occidentale a fost propusă de adjunctul ministrului, pe baza ideii lansate de mine într-o lucrare ce era de competența lui Ștefan Andrei, vicepreședinte al Guvernului, iar Ceaușescu a fost de accord. A picat necazul pe mine! Dacă eram un politician priceput aș fi putut saămi dau seama că o astfel de operațiune era incompatibilă cu rolul socialismului de „gropar” al capitalismului. Eu, devenit partener de afaceri în numele statului cu atîtea firme din occident timp de opt ani, nu mai mi-am dat seama de acest aspect de sensibilitate diplomatică, nici ministrul adjunct, nici Ceaușescu! Cel ce cunoștea acest aspect, deoarece fusese atenționat de partenerul german, era șeful societății româno-germane la Frankfurt/Main. Atunci ajunsesem la mina lui, eu cel ce nu i-am dat nici măcar un vagon de marfă prinsă la fondul de exportat pentru a fi cedată la schimb ori în compensație cu import, ajuns în RFG să deschidem magazinul m-am trezit dat pe mina unui transfug Iranian, proprietarul magazinului respectiv! Voi continua pîn ajung la legătura cu Monica Luisa Macovei!

Duplicitarul

Nu stiu daca era primul interviu, ori dupa primul interviu al lui Traian Basescu, preluat de Razvan Dumitrescu, dar am certitudinea ca Basescu s-ar fi exprimat la fel de primitiv, asa cum i-a fost educatia de-o viata, ca nu-l va ierta niciodata pe acel ziarist, R.D., care "l-a nimerit exact unde il durea cel mai tare" spunind, clar si raspicat, ca "Traian Basescu este duplicitar". As putea sa adaug acum ca Basescu a depasit demult acest stadiu privind "paralelele in spirala", asa cum vad eu in "somoiogul vietii”. Mircea Băsescu a primit patru ani de închisoare cu executare pentu o înșelăciune de  un million de euro! Dar traficul de influiență?! Cine îl plătește? Nu tată! Trebuia să primească cel puțin 20 de ani! Oricum, ar fi posibil ca Dumnezeu să facă dreptate și să moară în pușcărie chiar la momentul eliberării condiționate...

Revenire pe Blog

De peste un an n-am mai folosit blogul. Am considerat că adresîndu-mă direct unor personae ar fi mai eficient decît să lansezi într-o lume inertă ce nu te va băga în seamă decît atunci cînd vii cu ceva donații. De-aș dispune de toată averea lumii eu aș fi ultimul ce mi-aș primi partea. Evident că mă refer la toate javrele ajunse arbitrar să conducă această lume prin îndestularea lor ca prim obiectiv al nesațului uman, căci animalul de se satură se culcă, dar omul nici nu se mai poate odihni de griji că altul ar putea obține mai mult decît el. Ce mult a greșit Aristotel plecînd de la animale pentru a educa omul?! Dimitrie Cantemir de teama boierilor din timpul lui se apucase de fabule, dar eu nu catadicsesc să mă ocup de jigodiile cu două picioare care nu sunt nici păsări, nici animale, ci oameni! Îmbîcsita clasă politică românească îmi creează atîta dezgust că nici nu mai știu care ar fi de bună credință, căci ciuma nu iartă pe nimeni, și dacă un singur ciumat, precum Băsescu ar fi miza, toți au reușit să-l contamineze și pe acest Iohannis, poate cel mai ciumat dintre români. Mă ocup de el și-l voi demonta definitiv, așa cum face un spion cînd intenționează să stăpânească secretele în cele mai mici detalii...