Legătura

Trecut-au anii și-am uitat c-atunci, cînd rămăsesem singur, mă judecasem întîi pe mine. Eram conștient de greșelile mele, și cu toate prostiile pe care le săvîrșisem, faptul că ajunsesem să-mi împlinesc visul de-o viață, doar prin munca mea, anume că obținusem un post în Germania Federală, unde aram plătit în valută forte necesară achiziționării unui apartament în capital, nu-mi puteam explica de ce mie mi s-a acordat atîta libertate. Ajunsesem să mă consider precum Isus că nu făcusem rău nimănui. Descoperisem o cale prin care exportul de produse se putea diversifica nu numai extensiv prin lărgirea nomenclatorului ci intensive printr-un salt uriaș al valorificării prin diversificarea clienților externi pe cele trei verigi; reprezentanții în calitate de comisionari, importatorii și industriașii care achiziționau partizi mari pentru prelucrare sau distribuire direct pe piața lor internă și pe alte piețe, și cea de-a treia categorie vănzarea cu amănuntul în piața externă coordonate de societățile mixte româno-străine înregistrate în țările respective, cale nedesțelenită pînă la mine. La prima încercare, cînd am reușit un contract de două milioane de dolari cu Întreprinderea Textilcommerz din RDG, pe Condițiile Generale de Livrare CAER, totul a mers ca ceasul. Eram primul roman ce semnasem și derulasem un astfel de contract. N-a fost doar meritul meu, dar eu m-a ocupat de negociere și de derulare. Deasemenea, deschiderea unui magazine de vînzare cu amănuntul în mijlocul pieții occidentale a fost propusă de adjunctul ministrului, pe baza ideii lansate de mine într-o lucrare ce era de competența lui Ștefan Andrei, vicepreședinte al Guvernului, iar Ceaușescu a fost de accord. A picat necazul pe mine! Dacă eram un politician priceput aș fi putut saămi dau seama că o astfel de operațiune era incompatibilă cu rolul socialismului de „gropar” al capitalismului. Eu, devenit partener de afaceri în numele statului cu atîtea firme din occident timp de opt ani, nu mai mi-am dat seama de acest aspect de sensibilitate diplomatică, nici ministrul adjunct, nici Ceaușescu! Cel ce cunoștea acest aspect, deoarece fusese atenționat de partenerul german, era șeful societății româno-germane la Frankfurt/Main. Atunci ajunsesem la mina lui, eu cel ce nu i-am dat nici măcar un vagon de marfă prinsă la fondul de exportat pentru a fi cedată la schimb ori în compensație cu import, ajuns în RFG să deschidem magazinul m-am trezit dat pe mina unui transfug Iranian, proprietarul magazinului respectiv! Voi continua pîn ajung la legătura cu Monica Luisa Macovei!