In 1981, cind am ajuns la Berlin, as fi trebuit sa-mi pastrez un "suvenir" din orasul de pe malurile "Elbei", sa ma pozez in fata "Fridrichsatspalastului", dar tot am venit de acolo cu ceva "pretios", un mixer de bucatarie, un minimalaxor, un "tel" modern, automatic, de batut frisca, de pilda. Apoi, in toamna aceluiasi an am ajuns in "Leipzig" unde am ramas impresionat de acea gara imensa ce m-a facut sa inteleg mai multe despre civilizatie. Serviciul pe care il aveam in acele vremuri, cind multi dintre romani se plingeau ca nu au libertate, m-a impins si in Germania de vest iar in 1983 am ajuns, trecind peste riul Isar, la Pullach in "Bavaria", apoi am zburat la "Erste Klasse", cu Hans si cu "Lufthansa" pina la Hamburg. Imi era foame si imi luasem din aeroport un pachet destinat celor de la clasa a doua fara sa stiu ca biletul meu imi oferea dreptul de a cere orice si oricit din "proviziile". Cind a venit stewardesa sa ma intrebe ce doresc eu am cerut whiski si mi s-a adus 20 de centilitri. L-am sorbit imediat si cind m-a intrebat daca mai doresc ceva am raspuns politicos, scotind pachetelul din aeroport, ca imi e de-ajuns. Hans a observat si mi-a luat pachetelul, l-a dat fetei si i-a zis sa-mi aduca o sticla de whiski, si ceva bun, de mincare. Am baut cam vreo doua sute de mililitri, am mincat friptura adusa si cind m-am prins ca totul este gratis am cerut eu o sticla de cabernet. Mi-a adus "Bordeaux" la 250 ml iar pina la aterizare am mai "scuipat", ca pe seminte, inca doua sticlute dupa ce le inghitisem continutul, ca de-as fi zburat la New York probabil ca nu mi-ar fi ajuns, doar mie, incarcatura de la bord! Glumesc! Nu eram necumpatat si nici lesinat, dar incepusem sa ma conving "cit de rau este in capitalism", acea societate impartita in consumatori de rind si "vipuri" care isi pot permite sa sfideze orice reguli de dreptate, echitate si convietuire sociala, contrar celor invatate, pina atunci, de mine. Sar peste acest aspect pentru ca m-am deprins usor cu modul de organizare capitalist la el acasa, nu asa cum fusesem eu "drogat" cu plusvaloarea insusita in mare parte de burghez, ci cu o forma de redistribuire a valorii nou create la nivel de entitate economica in functie de capacitatea individuala manageriala, partea angajatului fiind in pixul administratorului, diferita fata de cea cuvenita altui angajat, in functie de aportul nu numai in munca normata ori nenormata, de timpul de lucru, dar mai ales de abilitatea fiecaruia concretizata in sporirea profitului. Total diferit fata de organizarea la nivel de stat socialist unde totul, si pentru toti, era reglementat unic la nivel national pe grila de "remunerare" standard, minim si maxim in functie de studii si vechime in munca chiar daca erai inovator ori inventator. Sar iar si de Mugur Isarescu si ramin perplex cind imi revine in gind Mircea Geoana, atit de capabil incit isi permite sa plateasca chiria casei in care locuieste cu 3.000 de euro pe luna! Ce sa mai zic de Mioara Roman, cea care pina de curind scotea 6.500 de euro, in fiecare luna tot pentru chiria casei... Nu tata! Capitalismul real, cel pe care l-am cercetat personal in Germania, pe cind era si RFG si RDG, nu se regaseste in niciun fel in organizarea statala romanesaca de dupa 1989... Am ajuns de risul curcilor iar tara se prabuseste; tot ce s-a construit in socialism se derapaneaza si nimeni nu mai este in stare macar sa repare, dar sa mai construiasca! Cred ca Isarul care umple si el Dunarea poate fi destul de mihnit de activitatea trezorierului Mugur Isarescu, impropriu denumit guvernator al BNR. Pacat ca s-ar fi nascut in Dragasani ori prin apropiere de Dragasani si se ocupa mai mult de o "podgorie proprie" in raport cu obligatiile ce-i revin privind munca si inteligenta romanilor concretizate in lei convertibili!
In citeva cuvinte am sa va spun o poveste cu trei tigani, turisti infrigurati si infometati, sosesc concomitent la "Hanul Drumetul Credincios", o societate pe actiuni patronata de un taran sugubat care premia pe cel pacalit de firma afisata. Povestea, ca orice poveste are un tilc, pentru ca daca citim toate povestile scriitorilor romani, incepind de la Dimitrie Cantemir, vom descoperi adevaruri de necontestat. Cei trei se aseaza la singura masa amenajata si cam in acelasi glas doresc, la unison, ciorba cu jumari de porc. Hangita vine cu tavita si aseaza in dreptul fiecaruia cite un castron cu zeama usor aburinda, iar in timp real primul care serveste se frige atit de tare incit de usturime exclama: Of Doamne! Ce sus e cerul!!!
RăspundețiȘtergereLa rindul lui cel de-al doilea se dezlantuie cu acelasi naduf: Of Doamne!! Ce jos e pamintul!!! Al treilea, cel considerat norocosul in toate povestile cu imparati, baga si el un linguroi gata sa dea pe afara si dindu-si seama ca a luat teapa trage concluzia finala: Of!!! Doaaamneee! Intre cer si-ntre pamint, ai dracului oameni mai sunt!!!!! Adaptare dupa Ion Creanga, asa ca sa nu fie plagiat si sa patesc precum prostul prostilor, Victor Ponta, premierul actual al Romaniei.