Victoria Nuland, sol de pace

Nu garantez ca acestei doamne i-am scris corect numele, dar sper ca romanii inteleg la cine ma refer pentru ca noi romanii vorbim cintind si scriem exact ceea ce auzim. Inca ceva ce nu se poate stabili cu certitudine este faptul ca Mircea cel Batrin nu i-ar fi permis lui Baiazid o astfel de inspectie, asa cum facu "tinarul nostru Voievod", Klaus Iohannis, incit "acest sol de pace" sa ajunga pina la cel mai mare papator de KK, Mircea Geoana sau "Mihaela, dragostea mea!". Sunt oameni care in viata au mai multe sanse sa devina nemuritori, precum Eminescu, de pilda, pe altii nu-i intereseaza perfectiunea, gloria pentru ca asa a fost cladita lumea. Si eu as fi vrut sa fiu perfect, dar a fost suficient sa gresesc o singura data si astfel s-a darimat totul, automat ar fi trebuit sa ma multumesc cu statutul de mediocru, adica fara nicio culoare, unul din cei multi care se feresc sa impiedice pe imaculati in drumul lor catre puritatea eterna. Aci imi cade bine tot Eminescu, pentru ca azi m-am trezit cu gindul sa observ in ce pozitie se afla luceafarul de dimineata in aceasta zi de 15 ianuarie, prezumtiva data a nasterii marelui roman in urma cu 165 de rotatii complete ale pamintului in jurul soarelui, "Multe flori sunt, dar putine rod in lume au sa poarte, / Toate bat la poarta vietii, dar se scutur multe moarte." Ca om, ca vietuitor in aceasta lume, Eminescu a fost un om neobisnuit cu munca, cu "trasul de fiare", caci nimic nu putea fi mai usor ca pana, la vremea lui, cind oamenii, inca, erau injugati la plug precum boii. Ca sa intelegi opera lui Eminescu ar trebui sa iti creezi un blog, asa saracacios ca asta al meu, si sa te apuci sa-ti spui parerea, atit "cit te taie capul", despre lumea in care traiesti raportindu-te in sens invers, adica de la prezent catre trecut, caci numai astfel vei avea ocazia sa-ti dai seama daca merita sa mai lupti pentru suprematie ori sa te resemnezi! Eu m-am resemnat, eu mai contez in asta lume doar asa ca mobilier, am ajuns sa fiu multumit de felul destul de modest in care traiesc, inchid ochii prefacindu-ma ca mi-e somn si privesc printre gene la tot ce misca in jurul meu, ascult tot ce se vorbeste, raspund prin gesturi tacite celor ce ma surprind ca "sunt la pinda" si ma amuz vizibil ca mijloacele de transport au devenit centrale telefonice, sali de lectura, cinematografe... Ieri, de pilda, i-am cerut nepoatei mele sa-mi puna pe telefon filmul "Vagbondul", cu Raj Kapoor, iar de la piata Kogalniceanu pina la Cartier Colentina mi-am retrait o parte din adolescenta in timp ce nepoata se amuza teribil de gesturile mele, mai ales cind ma strimbam la babe, cam de virsta mea. Cam la atit se rezuma comentariul meu de azi si despre Eminescu, marele poet roman si prin contributia lui Perpesicius, ca daca "Nela", nascuta pe linga "Sipotesti", o prietena de-a mea pe care am cunoscut-o in Cismigiu in vara lui 1974, ar fi reusit sa tipareasca tot ce scrisese pina atunci poate ca ar fi devenit comparabila cu inaintasul zonal. Statea la o gazda pe Sabinelor, in 13 Septembrie, si dupa trei intilniri mi-a dat telefon pentru ultima la Universitate, precum in cintecul lui Dan Spataru. Atunci credeam ca "cedase", dar cind m-am dus la intilnire mi-a dat o scrisoare pe vreo patru pagini A4, m-a imbratisat de "adio" si dusa a fost. Am deschis plicul si m-am apucat sa citesc, "Daca vrei sa fii iubit, fii cuminte si cinstit! / Cinstea si inteligenta depaseste frumusetea." Pe atunci nu ma interesa sa fiu iubit si cred ca am ramas in acelasi stadiu, dar asta nu inseamna ca sunt si nesimtit. Eu iubesc in taina! Rascoleste-ti sufletul, deschide-ti  inima si recunoaste ca am dreptate, uita de performanta precum sportivii, maninca bine, bea cu masura(daca are cartea de identitate la el!) si bucura-te de orice, chiar de situatia in care se afla, acum, Traian Basescu si tot neamul lui de vita furajera!