Dintre toate tezele lansate, dupa 1989, in privinta cresterii patrimoniului material si spiritual cea mai importanta, pina la un punct, este cea a UDMR care se refera la autonomia locala, autonomia, catunului, satului, comunei, orasului fata de judet. Ce presupune aceasta forma de autonomie? Cine este responsabil pentru infaptuirea autonomiei? Imi voi permite sa raspund tot eu la aceste intrebari incercind o expunere de idei care necesita legalizare la nivel national, aducind in discutie rolul partidelor politice intr-un nou mod de abordare a problemelor socio-economice care sa satisfaca necesitatile minime de trai decent pornind de jos in sus. Legal, orice localitate isi alege un responsabil care se numeste primar. Primarul poate fi ales dintre candidatii desemnati de partide sau dintre candidatii independenti, dar odata cu depunerea candidaturii orice pretendent la functia suprema in comuna sau oras trebuie sa depuna un minim program care sa contina lista locuitorilor si a veniturilor acestora in functie de proprietatile pe care le detin, pe catune, sate sau cartiere, modul oficial sau neoficial de exploatare a mijloacelor de productie de care dispun la momentul respectiv si propuneri de reorganizare, daca este cazul, in mod individual sau de grup, in vederea obtinerii de rezultate maxime. Am sa iau un exemplu concret, satul si comuna in care m-am nascut, pentru ca orasul in care locuiesc nu ma satisface, nu este pe placul meu. Voi incepe cu satul meu, asezat de o parte si de alta al unui brat al Mostistei, sat cu 180 de gospodarii locative a cite 2000 de metri patrati in anul 1960, imediat dupa colectivizare in care proprietarii de atunci detineau circa 500 de hectare de teren arabil in jurul satului, pasune pentru vaci si oi, o padure de salcim ca perdea de protectie impotriva crivatului pentru sat de 10 hectare si doua balti de aproximativ 10 hectare. Partea de nord/vest si linia I din sud erau considerate vatra satului, apoi pe o distanta de un kilometru, intre Drumul Sarii si Drumul Central se intindeau pe o distanta de 4,5 kilometri terenurile arabile pina in linia a zecea si "Rest", zona cea mai fertila unde si bunicii mei detineau citeva hectare, care i-au salvat la seceta din 1946/47, incit au reusit, ca urmare a cresterii cererii, sa economiseasca in acei ani si au reusit cu acei bani sa cumpere o pereche de boi tineri si citeva parcele de pamint. Apoi au prosperat si au impartit si copiilor lor pamintul necesar traiului decent de atunci, precum si locuri de casa pentru fiecare din copii. Astazi, daca s-ar reconstitui proprietatea satului si s-ar organiza exploatarea in comun a intregii suprafete, detinuta in prezent de proprietari diversi, prin infiintarea in plan local a unei societati pe actiuni, venitul minim ar putea asigura ficarui proprietar al unei actiuni de 4,5 lei, costul initial al unui metru patrat de teren arabil circa un leu, in primul an de activitate, apoi in anul urmator ar putea creste cu cel putin 20% prin crearea unor ferme de pasari si animale, in anul trei de exploatare ar mai putea creste cu inca 20% ca urmare a intrarii pe rod a viilor si livezilor amenajate in primul an de activitate si tot asa, an de an, cind dupa aproximativ un deceniu pretul hectarului de pamint, cotat acum la circa 10.000 de euro, ar putea sa ajunga la circa 20.000 de euro, in conditii de productie minima fata de maximum posibil in anii roditori ce presupun productii de peste doua ori mai mari decit cele realizate in anii normali. In zece ani acel sat va deveni orasel in care toti locuitorii sa fie cazati intr-un singur bloc modern cu maximum patru etaje iar in locurile ramase libere sa se cultive legume, sa se construiasca un centru comercial bazat in principal pe produse primare obtinute din fermele proprii, lactate, carne si peste, fructe si legume proaspete si conservate, struguri, vin, tuica, etc.
Mai departe "visati" si voi, ca eu m-am trezit si cind mi-am dat seama ca toata viata am facut planuri pe care altii mi le-au calcat in picioare, schimbind datele in conformitate cu interesele lor proprii ori asa cum le-au cerut alti nemernici, parca simt cum ma cuprinde resemnarea...
FCSK
RăspundețiȘtergere