Ma consider un om de rind, un oarecare trecator prin viata precum multele miliarde care au fost si vor mai fi. L-as fi apreciat ca intelectual pe Andrei Plesu daca n-ar fi aratat ca un mistret, l-as fi pretuit, poate, pe Gabriel Liiceanu daca nu ma intersectam cu el in Piata Obor acum vreo doua decenii, cind am avut ocazia sa vad cit de jegos era imbracat, chiar mai jegos decit domnul Popescu, profesorul meu de drept de la ASE, cel pe care lucea unicul costum din viata lui ajunsa pe atunci cam la virsta mea de acum, de peste 60 de ani, un om visator precum Petre Tutea, dar nu atit de naiv ca saracul filozof, un om iubitor de oameni care declara la fiecare inchidere de curs, "Fetito! Daca imi vei spune la examen macar o propozitie exacta din ceea ce astazi, eu, ti-am expus iti dau zece si te pup!" Pastrez in pod si acum cursurile preluate in scris, cuvint cu cuvint, de la domnul Popescu si imi amintesc, de parca ieri s-ar fi intimplat, ca atunci, la examen, dupa ce mi-am dezvoltat subiectul extras, am indraznit sa-i spun ca nu ma astept sa ma pupe, constient fiind ca nu meritam zece. S-a amuzat copios si ne-a dat note de trecere la toata seria iar pe fete chiar le pupa indiferent de nota acordata! As fi vrut sa am astfel de amintiri si despre Mihai Tatulici, reporterul revolutionar de la 1989, mai jegos, pe atunci, decit il vazusem in real pe Gabriel Liiceanu, cel care impreuna cu Andrei Plesu "il mulsesera" pe Constantin Noica, legionarul proscris de Securitate, nonlegionarul aparat cu atita indirjire de Ion Ratiu in toata viata lui de tinar taranist, caruia i-a scris in 1962 o biografie in care declara ca CN(a nu se confunda cu Ceausescu Nicolae!) "este un mare roman, cu totul dedicat prezervarii valorilor romanesti, care a preferat si prefera sa traiasca in Romania."
Revenind la prezentul nostru, eu, tot un incercat de soarta precum multi alti paminteni, as putea sa definesc chiar si "dilema zece", "caci nu m-ancint-acum cum ma miscara, povesti si doine, ghicitori, eresuri, ce fruntea-mi de copil mi-o'nseninara". Nu pot afirma ca as fi fost un mare studios al lui Eminescu, dar indraznesc sa spun ca-s mai evoluat ca "domnul Eminescu", cel putin cu 102 ani, basca toata gasca scriitoriceasca a contemporaneitatii mele, si totusi, ce am fi fost noi romanii fara Eminescu?
Asta este intrebarea, caci tocmai de aceea il pretuiesc si mai mult, nu numai pe el, pe Cosbuc ori pe Alecsandri, pe Vlahuta, Goga ori pe cretinul Mihai Beniuc despre care Marin Preda ar fi putut scrie, fara sa greseasca nici macar o litera, ca un astfel de poet l-a inspirat sa scrie "Delirul", din pacate iesindu-i altceva decit ii fu vointa initiala de a scrie... Mare parsiv si Marin Preda! De cite ori a intors-o ca la Ploiesti nici el nu a reusit sa-si contabilizeze! Se spunea, la vremea lui, ca la Uniunea Scriitorilor, la Neptun, ii placea sa asculte melodia "De la mine la Ploiesti, nu e departe cind iubesti, dar de te-ndeamna dragostea o iei la brat cu inima..." Si tot asa din delir in delir am ajuns la Darius Vilcov!!! Doamne! Mare e gradina lui Dumnezeu! Ma taica! Eu am fost ca tine, dar nu mi-am dat in vileag prostia! Daca vrei sa faci ceva pentru finantele acestei tari ar trebui sa propui o noua moneda, precum cea a lui Darius, fiul lui Istaspe, "dariecul", de pilda, concomitent cu legiferarea intregii activitati economice numai in societati pe actiuni, cotate zilnic ori din zece in zece minute la bursa nationala si internationala de valori, caci numai astfel vom putea rezolva orice problema ce redefineste valoarea prin cunoastere, deci actualizat in alt mod decit numai prin munca asa cum a facut, destul de corect la vremea lui, Karl Marx!!! Pa finantistilor! Delirati programe ca nici dracu' nu le va urma! Iohannis intuieste ceva cu "lucrul bine facut" dar nu stie de unde sa inceapa! Daca va ramine la "corectia" lui Blaga eu ii pot spune "Noapte buna, noapte buna!", somnoroase pasarele, precum Alina Gorghiu, tot la cuiburi se aduna, adica se "cuibaresc" altfel decit legionarii cei drepti si inteligenti ai lui CZC...
Nici nu vreau sa ma gindesc la faptul ca Ion Ratiu n-ar fi fost legionar, si cu atit mai profund simt acuratetea lui Constantin Noica ca spirit de "dreptate si adevar"... Na! O facui lata! Am ajuns la Plesu si Liiceanu, mentorii culturali ai lui Basescu si "Stolo", draga Stolo... Acesti nemernici s-au gasit sa intineze un crez, o miscare, cindva legionara, pe care ei si-ar fi adjudecat-o ca fiind populara. Huo jigodiilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu