Reamintesc cititorilor mei ca aceste stiri sunt preluate de pe Google si apar concomitent pe o retea construita de mine pe aproximativ o suta de mii de utilizatori. Azi m-am ocupat de "bogatanul rozaliu", Bogdan Chirieac, fiul unui general de securitate ceausist si al unei angajate in ministerul de interne ante si postceausist, ulterior colaboratoare cu STS, serviciul de telecomunicatii speciale condus de generalul Marcel Opris. Pentru a va usura "documentarea" accesati "bogdan chirieac afaceri" si veti afla ca fostul ghid ONT, Bogdan Chirieac intocmea rapoarte pentru securitate, categoric in urma semnarii unui anume angajament contra plata, deci un fel de "informator acoperit" sau colaborator cu acte in regula, ulterior invocind scuza ca "securitatea l-ar fi obligat sa intocmeasca astfel de rapoarte!!! Sistemul comunist era vulnerabil din punct de vedere al selectiei cadrelor, deoarece se mergea si pe varianta promovarii valorilor in situatia cind "cei crescuti cu predilectie pentru perpetuarea sistemului" nu corespundeau noilor cerinte impuse de occident prin natura lucrurilor, cunoasterea de limbi straine, abilitate profesionala si mai ales onestitate in raporturile cu partenerii externi, drept pentru care institutiile de invatamint superior specializate pentru relatii internationale nu faceau fata cu oameni pregatiti in special din aceste puncte de vedere. In acele conditii a aparut "policalificarea" si "multispecializarea". Am sa ma refer doar la comertul exterior, domeniu in care mi-am desfasurat activitatea din 1976 pina in 1989, deoarece cunosc foarte bine anumite "miscari si manevre de culise" mai ales ca dupa 1979, cind am absolvit facultatea, am fost "indrumat" sa depun cerere de angajare in cadrul Securitatii Statului. A fost doar o "vrajeala", deoarece securitatea avea nevoie doar de datele mele personale si ale sotiei de la parintii nostri pina la unchi si matusi! Mi-am vazut de drumul meu, am inceput sa plec in strainatate, scriam constiincios rapoarte de activitate in functie de contractele si negocierile purtate, dar din partea Securitatii Statului nimeni nu mi-a cerut informatii, absolut de niciun fel pina in 1985, moment in care un ofiter de securitate, nu stiu din ce unitate era, dar se recomandase "Dimbovitean", mi-a aratat ce scrisese un coleg despre mine, ca m-as fi imbatat in strainatate! I-am spus ca stiu cine a scris, pentru ca i-am recunoscut nu numai scrisul dar si "pica" ce mi-o purta pentru faptul ca se simtea vinovat de falimentul unei firme germane, pe care eu preluind-o de la el n-am mai putut sa o salvez, fapt nemarturisit pina in prezent nimanui. Am recunoscut cele sustinute de colegul meu, fiindca era adevarat ca m-a imbatasem din banii mei de diurna, dupa ce consumasem doua sticle de Johny Walker cumparate cu 14 marci vest, ceea ce insemna mai putin de jumatate din diurna mea in ziua respectiva! Momentul in care l-am "terminat" pe securist a fost acela in care eu i-am spus, intrebat de el fiind, ca despre colegul meu Radu Tudor, exact asa se numea, n-am decit cuvinte de lauda, "un om corect, un bun negociator, tenace si perseverent, lucrator de mare oportunitate si tocmai atunci ii spusesem tocmai cum era colegul meu, desi cred ca fraierul nu a inteles mare lucru, ca de-ar fi analizat oportunitatea isi dadea seama ca in loc de trei zile, cit era termenul real pentru valorificarea unui contract extern in comanda interna, "colegul" depasea saptamini in sir... Mi-a zis sa scriu pe o hirtie, toate acele cuvinte de lauda, si am refuzat! Nu stiu de ce!!! Asa mi-a venit mie atunci, dar omul nu parea suparat. Dupa revolutie l-am intilnit, intimplator, in toamna lui 1990 pe scari in BRCE iar el a incercat sa ma opreasca. Eram atit de scirbit ca i-am zis sa ma ocoleasca, sa nu mai stea in calea mea, asa ca si cind nu ne-am fi cunoscut niciodata. Parea resemnat, dar am simtit un fel de amenintare din partea lui, un mormait, un fel de a spune "lasa ca te fac eu!" Daca in 1986, in data de 11 noiembrie, cind l-am batut cu pietre pe "trezorierul oamenilor de afaceri din Romania de dupa 1989" stiam ce putere am poate ca nu as fi primit mimela ca hotii sa ma bage la puscarie in locul lor, pentru ca eu ii aveam la mina pe multi nemernici de teapa lui Traian Basescu, niste animale, nu oameni, ce au renascut preistoric... In viata nu mi-a fost frica de nimeni, mai ales de sefi idioti pe care i-am calcat in picioare si la propriu si la figurat, dar am avut o mare frica de tatal meu, mult mai mare fata de cea pe care ar fi trebuit sa i-o atribui lui Dumnezeu. Am o scuza! Pe tata l-am cunoscut, pe Dumnezeu doar il simt in preajma mea, dar nu-mi spune cind fac bine, cind fac rau, ma lasa sa gresesc si ma "despagubeste" ulterior. Sunt multumit ca totul se incheie cu bine, dar si rugamintile mele nu sunt doar cuvinte ori ginduri goale... Daca as fi ministrul justitiei, din aceasta tara, in doua zile as face ordine iar in a treia m-as imbata cu puscariasii cei mai tari, Dan Voiculescu, Sorin Rosca Stanescu, Relu Fenechiu, Gica Popescu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu