Emergenta culturala
In conformitate cu dictionarul explicativ al limbii romane "emergenta" este fenomenul prin care se iese dintr-un stadiu deja traversat, practic iesirea dintr-un cerc vicios daca ne referim la un anumit sistem de organizare sociala. In ianuarie 1982 a aparut la Bucuresti, in Colectia Idei Contemporane, un studiu amplu intocmit de Paul-Henry Chombart de Lauwe, "Cultura si Puterea", o colectie de analize teoretice sub rezerva luarii in consideratie a particularitatilor sistemului social-politic, nivelului de dezvoltare economica si traditiilor si a specificului dezvoltarii istorice. Este o lucrare destinata specialistilor din domeniul studiului stiintelor socio-umane in prefata caruia un anume Dr. Fred Mahler ii face urmatoarea dedicatie lui Niolae Ceausescu: ... Si tocmai in acest context se poate intelege modul in care, in conditiile specifice societatii noastre, se manifesta procese ca acelea ale "emergentei culturale". In spiritul conceptiei partidului nostru - constiinta, ideile si cultura avansate nu pot si nu trebuie sa fie reduse la o reflectare pasiva si fatal ramasa in urma fata de dezvoltarea existentei, ci sunt si trebuie privite ca dezvoltari anticipative fata de existenta, deci cu functie de creativitate sociala. Pina aici gasec ca totul este in ordine, dar urmeaza " singura maciuca necesara unui car de oale": Asa cum arata tovarasul Nicolae Ceausescu in cuvintarea tinuta la Congresul al II-lea al educatiei politice si al culturii socialiste, "...activitatea politico-educativa si de ridicare a nivelului de cultura al maselor largi populare trebuie sa dezvolte puternic spiritul revolutionar de lupta si munca, spiritul de omenie specific poporului nostru, umanismul revolutionar propriu societatii socialiste, in care omul reprezinta factorul primordial - bunastarea, fericirea si libertatea sa constituind scopul suprem al partidului nostru comunist, esenta societatii socialiste multilateral dezvoltate." Am punctat acest aspect, privind "puterea" in persoana domnului Klaus Iohannis, din discursul caruia cultura lipseste cu desavirsire, iar mai departe am sa ma opresc doar la cuvintul de introducere al autorului, din care sper ca domnul Klaus Iohannis sa inteleaga ceva, anume faptul ca in conformitate cu legea fundamentala, Constitutia Romaniei, presedintele nu este un exponent al puterii, ci un moderator impartial precum un jurnalist intr-o emisiune TV macar, daca nu este capabil sa fie arbitru ca unul ce imparte dreptatea intr-o competitie sportiva: <Viata sociala este marcata de contradictia dintre doua procese opuse: un proces de manipulare, expresie a dominantei grupurilor la putere, si un proces invers, de dinamica culturala, pornind din interiorul grupurilor si putind permnite rasturnarea categoriilor dominante.>, fenomen care, in mod inevitabil, ne intoarce in interiorul aceluiasi sistem definit ca "partid stat", daca domnul Klaus Iohannis va insista sa "preia toata puterea", fara nicio sansa de a iesi din cercul vicios, prost interpretat de Marx atunci cind se refera la raportul dintre constiinta si existenta, ca "nu constiinta oamenilor le determina existenta ci existenta lor sociala le determina constiinta", in contextul in care "constiinta reprezinta cutia neagra a memoriei", mai ales atunci cind se ajunge la supravietuire in particular sau la general. Avem o experienta destul de bogata privind anumite manifestari de constiinta, dar continuam sa perseveram in prostie tolerind asa-zisilor "conducatori alesi" nesocotirea unor lucruri pe care le consideram marunte, precum "incompatibilitatea" in cazul lui Klaus Iohannis aflata pe rol in justitie, caz in care Klaus Iohannis apare ca "cel ce a furat un ou", dar daca miine va fura un bou, asa cum a facut Traian Basescu, demonstrabil daca justitia va fi capabila sa citeasca "toate cutiile negre" ce-l privesc pe acest tilhar ce ne-a deturnat mersul istoric normal, caci slabe sanse avem sa ne confruntam cu o mustrare de constiinta in acest caz? Oamenii de stiinta au demonstrat ca dialectica obiectiva se refera la studiul lucrurilor asa cum sunt ele in lumea reala, incit cunoasterii, ca dialectica subiectiva, sa-i revina rolul de dezvoltare pe baza de legi si principii. Dialectica, definita de unii ca fiind arta intelepciunii, ne conduce la legile universale ale realitatii obiective dar si a reflectarii ei in constiinta. Constat ca domnul Klaus Iohannis este un bun crestin, pe considerentul ca merge cu regularitate la biserica, dar credinta poate fi desavirsita "daca ne sirguim sa pazim constiinta atit cit suntem pe lume, caci din cauza nesocotirii unui lucru marunt < in niciun caz bine facut> ajungem la nesocotirea celor mari".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu